Invatarea reprezinta dobadirea de cunostinte si deprinderi rezultate din experienta individuala si prin interactiunea cu alti indivizi, se realizeaza pe baza stimulilor externi ce actioneaza pe un fond intern preprezentat de atentie, memorie, motivatie, in cadrul unor sinteze de tipul perceptiei, reprezentarii si imaginatiei. Fara comportamentul innascut elementar (innascut, instinctual), comportamentul invatat confera un repertoriu adaptiv mai larg, atat in ceea ce priveste anticiparea evenimentelor, cat si varietatea activitatii motorii. Invatarea presupune un proces de optimisare in receptionarea si prelucrarea stimulilor din mediu, ceea ce se realizeaza in corelatie cu: - habituarea – obisnuirea la stimuli fara semnificatie - facilitarea – cresterea capacitatii de raspuns in urma unui stimul sensibilizant - imprimarea – receptivitate maxima intr-un anumit moment ontogenetic optim - intarirea – cresterea capacitatii de raspuns adecvat prin repetarea semnalului declansator. Pentru a se realiza invatarea, trebuie sa se asigure succesiunea urmatoarelor etape: a) perceptue – gruparea mesajelor informationale in modele de – “pattern” b) stocarea de scurta durata a modelelor c) intarirea modelelor stocate si comporarea lor cu modelele anterioare; d) engramare Invatarea nu se poate realiza decat pe un fundal motivational si anume, cand prin actiunea invatata se obtine o stare de satisfactie sau se reduce o stare dezagreabila (sau o neplacere) Mecanismul invatarii este complex, realizandu-se prin intricarea unor constelatii de efecte: a) Efecte functionale cerebrale: - legaturi temporale - circuite neuronale reverberante - analiza semnalelor si compararea lor in cadrul unor sinteze cu datele stocate anterior b) Efecte morfo-functionale la nivel neuronal: - realizarea unor noi conexiuni neuronale (in special celulelor stelate corticale) prin cresterea diametrului axonal, a numarului si lungimii terminatiilor axonale, - modificari structurale sinaptice (cresterea in volum a prelungrilor dendritice si axonale) c) Efecte biochimice metabolice la nivel neuronal si glial - stabilirea de legaturi chimice persistente interneuronale, la nivelul sinapselor, cu participarea si a celulelor gliale; - cresterea concentratiei de ARN in neuronii activati si scaderea cocentratiei de ARN in celulele gliale adiacente - inductie enzimatica neuronala cu repercursiuni asupra sintezei proteice - bransari si comutari moleculare in cadrul unor proteine structurale consolidate La aceasta se adauga premisele genetice, preexistente unor “modele” de invatare care se atualizeaza in anumite conditii sub actiunea unor stimului adecvati.
Modalitati de invatare: a) Prin imitarea unui model. Are loc in etpele timpurii ale otogenezei, stimulul inducand un model de raspuns comportamental. b) Prin imprimare. Are loc tot in etapele timpurii ale ontogenezei, stimulul imprimand un raspuns comportamental de durata. c) Prin conditionare operanta. (Skinner) cand o actiune initiala intamplator genereaza “recompensa” sau “pedeapsa”. Are la baza principiul incercare –eroare. d) Prin recompensa responsiva. (Pavlov) Are loc cand stimulul (conditional) precede si coexista de repetate ori cu stimulul absolut (neconditionat) e) Invatarea exploratorie sau latenta. Prin stocare memoriala cu valoarea reusitei. Are la baza principiul incercare-eroare, dar fara recompensa sau pedeapsa. f) Invatarea printr-o singura incercare. Se ralizeaza mai ales legat de un efect nociv cu mare componenta afectiva. g) Invatare perceptuala, prin organizare. Are loc pe baza relatiilor dintre stimuli si obiecte, cu alegerea actiunilor care duc la gasirea obiectului sau fenomenului generator de stimul evocator si apoi la selectarea comportamentului care implica un minimum de efort. Pe aceeasi baza se realizeaza si generarea de placeri sau evitarea neplacerii. h) Invatare prin stocare de informatii i) Invatare prin instructare j) Invatare pe baza intelegerii (priceperii) informatiei transmise etc.
De fapt, la om, invatarea se bazeaza pe actiunea conjugata a mai multor modalitati imbinandu-se forme elementare (bilogice) cu forme superioare (psiho-social umane), bazate pe limbaj. Una din formele cele mai comune ale invatarii este conditionarea. Aceasta are la baza cresterea unor legaturi temporare care se initiaza in urma unei reactii de orientare de antreneaza largi arii corticale, ca apoi prin retragere, sa se duca la o zona restransa (prin inhibitie activa se elimina comportamentele generalizate ale raspunsului si de releva raspunsul limitat si specific). Deosebim o conditionare pozitiva – de actiune si conditionare negativa – de evitare. Arcurile reflexe conditionate, spre deosebire de cele elementare, sunt variabile, formandu-se si disparand in functie de solicitare. Exista doua tipuri de baza a conditionarii: conditionarea responsiva si conditionarea operanta.
Conditionarea responsiva
Conditionarea responsiva are la baza reflexele conditionate descrise de Pavlov. Acestea sunt grefate pe fondul reflexelor innascute, neconditionate. Reflexele conditionate se formeaza prin asocierea unui excitant neconditionat cu unul la inceput indiferent. Excitantul indiferent devine conditionat prin repetarea asocierii. Termenul de indiferent se refera la reactia neconditionata si nu la valoarea sa absoluta. Ascierea unui excitant neconditionat cu un stimul indiferent sau conditionat determina stabilirea de conexiuni interneuronale noi dupa un numar variabil de stimulari cuplate, urmate de aparitia reactiei reflexe la aplicarea numai a excitantului conditionat. Exemplul clasic este reflexul conditionat salivar demonstrat de Pavlov la caini cu fistula salivara. Stimulii conditionati auditivi sau vizuali indiferenti, asociati cu excitantul absolut, ca urmare a conexiunilor temporare create intre centrul salivar subcortical si aria corticala stimulata concomitent de catre excitantul conditionat. Prin procese neuro-fiziologice similare de conditionare si transfer al semnificatiei semnalelor, se realizeaza comportamentul presponsiv si invatarea la om.
Un comentariu:
NEUROPSIHOLOGIA INVATARII
Invatarea reprezinta dobadirea de cunostinte si deprinderi rezultate din experienta individuala si prin interactiunea cu alti indivizi, se realizeaza pe baza stimulilor externi ce actioneaza pe un fond intern preprezentat de atentie, memorie, motivatie, in cadrul unor sinteze de tipul perceptiei, reprezentarii si imaginatiei.
Fara comportamentul innascut elementar (innascut, instinctual), comportamentul invatat confera un repertoriu adaptiv mai larg, atat in ceea ce priveste anticiparea evenimentelor, cat si varietatea activitatii motorii.
Invatarea presupune un proces de optimisare in receptionarea si prelucrarea stimulilor din mediu, ceea ce se realizeaza in corelatie cu:
- habituarea – obisnuirea la stimuli fara semnificatie
- facilitarea – cresterea capacitatii de raspuns in urma unui stimul sensibilizant
- imprimarea – receptivitate maxima intr-un anumit moment ontogenetic optim
- intarirea – cresterea capacitatii de raspuns adecvat prin repetarea semnalului declansator.
Pentru a se realiza invatarea, trebuie sa se asigure succesiunea urmatoarelor etape:
a) perceptue – gruparea mesajelor informationale in modele de – “pattern”
b) stocarea de scurta durata a modelelor
c) intarirea modelelor stocate si comporarea lor cu modelele anterioare;
d) engramare
Invatarea nu se poate realiza decat pe un fundal motivational si anume, cand prin actiunea invatata se obtine o stare de satisfactie sau se reduce o stare dezagreabila (sau o neplacere)
Mecanismul invatarii este complex, realizandu-se prin intricarea unor constelatii de efecte:
a) Efecte functionale cerebrale:
- legaturi temporale
- circuite neuronale reverberante
- analiza semnalelor si compararea lor in cadrul unor sinteze cu datele stocate anterior
b) Efecte morfo-functionale la nivel neuronal:
- realizarea unor noi conexiuni neuronale (in special celulelor stelate corticale) prin cresterea diametrului axonal, a numarului si lungimii terminatiilor axonale,
- modificari structurale sinaptice (cresterea in volum a prelungrilor dendritice si axonale)
c) Efecte biochimice metabolice la nivel neuronal si glial
- stabilirea de legaturi chimice persistente interneuronale, la nivelul sinapselor, cu participarea si a celulelor gliale;
- cresterea concentratiei de ARN in neuronii activati si scaderea cocentratiei de ARN in celulele gliale adiacente
- inductie enzimatica neuronala cu repercursiuni asupra sintezei proteice
- bransari si comutari moleculare in cadrul unor proteine structurale consolidate
La aceasta se adauga premisele genetice, preexistente unor “modele” de invatare care se atualizeaza in anumite conditii sub actiunea unor stimului adecvati.
Modalitati de invatare:
a) Prin imitarea unui model. Are loc in etpele timpurii ale otogenezei, stimulul inducand un model de raspuns comportamental.
b) Prin imprimare. Are loc tot in etapele timpurii ale ontogenezei, stimulul imprimand un raspuns comportamental de durata.
c) Prin conditionare operanta. (Skinner) cand o actiune initiala intamplator genereaza “recompensa” sau “pedeapsa”. Are la baza principiul incercare –eroare.
d) Prin recompensa responsiva. (Pavlov) Are loc cand stimulul (conditional) precede si coexista de repetate ori cu stimulul absolut (neconditionat)
e) Invatarea exploratorie sau latenta. Prin stocare memoriala cu valoarea reusitei. Are la baza principiul incercare-eroare, dar fara recompensa sau pedeapsa.
f) Invatarea printr-o singura incercare. Se ralizeaza mai ales legat de un efect nociv cu mare componenta afectiva.
g) Invatare perceptuala, prin organizare. Are loc pe baza relatiilor dintre stimuli si obiecte, cu alegerea actiunilor care duc la gasirea obiectului sau fenomenului generator de stimul evocator si apoi la selectarea comportamentului care implica un minimum de efort. Pe aceeasi baza se realizeaza si generarea de placeri sau evitarea neplacerii.
h) Invatare prin stocare de informatii
i) Invatare prin instructare
j) Invatare pe baza intelegerii (priceperii) informatiei transmise etc.
De fapt, la om, invatarea se bazeaza pe actiunea conjugata a mai multor modalitati imbinandu-se forme elementare (bilogice) cu forme superioare (psiho-social umane), bazate pe limbaj.
Una din formele cele mai comune ale invatarii este conditionarea. Aceasta are la baza cresterea unor legaturi temporare care se initiaza in urma unei reactii de orientare de antreneaza largi arii corticale, ca apoi prin retragere, sa se duca la o zona restransa (prin inhibitie activa se elimina comportamentele generalizate ale raspunsului si de releva raspunsul limitat si specific). Deosebim o conditionare pozitiva – de actiune si conditionare negativa – de evitare. Arcurile reflexe conditionate, spre deosebire de cele elementare, sunt variabile, formandu-se si disparand in functie de solicitare. Exista doua tipuri de baza a conditionarii: conditionarea responsiva si conditionarea operanta.
Conditionarea responsiva
Conditionarea responsiva are la baza reflexele conditionate descrise de Pavlov. Acestea sunt grefate pe fondul reflexelor innascute, neconditionate.
Reflexele conditionate se formeaza prin asocierea unui excitant neconditionat cu unul la inceput indiferent. Excitantul indiferent devine conditionat prin repetarea asocierii. Termenul de indiferent se refera la reactia neconditionata si nu la valoarea sa absoluta. Ascierea unui excitant neconditionat cu un stimul indiferent sau conditionat determina stabilirea de conexiuni interneuronale noi dupa un numar variabil de stimulari cuplate, urmate de aparitia reactiei reflexe la aplicarea numai a excitantului conditionat. Exemplul clasic este reflexul conditionat salivar demonstrat de Pavlov la caini cu fistula salivara. Stimulii conditionati auditivi sau vizuali indiferenti, asociati cu excitantul absolut, ca urmare a conexiunilor temporare create intre centrul salivar subcortical si aria corticala stimulata concomitent de catre excitantul conditionat.
Prin procese neuro-fiziologice similare de conditionare si transfer al semnificatiei semnalelor, se realizeaza comportamentul presponsiv si invatarea la om.
Trimiteți un comentariu