Comportamentul este ansamblul actiunilor si relatiilor unui individ in procesul de adaptare la mediul natural si social, cat si la nevoile proprii. Comportamentul se ajusteaza continuu printr-un proces de sinteza, dependent de caracterul stimulilor, starea individului, experienta, interesele si conceptiile lui. Rol hotarator “energizant” in comportament revine motivatiei, un factor intern care, alaturi de aptitudini, insusiri de caracter etc., contribuie la determinarea manifestarilor de conduita. In procesul activitatii umane, ca reflectare a relatiilor dintre indivizi, dintre subiect si obiectul sau situatia creata, se genereaza procese afective caracteristizate prin modificari functionale, prin conduite particulare insotite de expresii emotionale si printr-o traire subiectiva. In acest sens comportamentul este o intricare a expresiei motivationale, cat si afectivo-emotionale a individului.
Comportamentul motivational
Prin motivatie intelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constiente sau neconstiente, simple trebuinte fiziologice sau idelauri abstracte. Motivatia este un proces complex care implica cel putin trei aspecte: nevoia, impulsul si tinta. Nevoia sau trebuinta este sursa primara a actiunii – expresia unui dezechilibru in functionarea organismului. Impulsul (drive) este o stare de activare care duce la un model de comportament invatat in vederea satisfacerii unei nevoi. Tinta – scopul comportamentului motivat, care, odata stins, determina “satietate” cu reducerea impulsului. Comportamentul motivational reprezinta ansamblul actiunilor si relatiilor unui individ care se adapteaza la mediu si la nevoile proprii sub imperativul mobilurilor interne ale conduitei. Comportamentul motivational are valoare adaptiva pentru supravietuirea individului (si a speciei) prin contributia lui esentiala la mentinerea homeostaziei. Devieri ale homeostaziei pt fi corectate prin comportament motivational autoreglator prin cooperare cu mecanismele fiziologice. (Homeostazia este proprietatea organismului de a mentine starile de echilibru ale ansamblului pe baza proceselor fiziologice coordonate. Intr-un sens mai restrans, prin homeostazie se intelege mentinerea unor conditii constante ale mediului intern). Comportamentul motivational evolueaza in trei faze: trezirea impulsului, realizarea si satietatea. Se deosebesc urmatoarele categorii de comportamente: instinctive, voluntare si psihosocial umane.
Comportamentul instinctiv – instinctual, are la baza lanturi innascute de reflexe, energizante de factori ai mediului intern. Este deci un comportament innascut, caracteristic tuturor indivizilor unei specii, uniform si stereotip. –rincipalele comportamente instinctive sunt: comportamentul de orientare-investigare-cercetare (nespecificata) fata de stimuli noi, comportamentul alimentar, comportamentul de aparare si comportamentul de reproducere (cu componenta sexuala, gestationala si parentala). Fiecare instinct contine un element de apetit, unul de aversiune sau ambele. Apetitul instinctiv este o stare de neliniste ce se manifesta printr-un comportament explorator in vederea gasirii stimulului apetisant. Gasirea stimulului apetisant induce o reactie consumatorie dupa care comportamentul apetitiv inceteaza. Aversiunea este generata de un stimul perturbator. Realizarea comportamentului instinctiv implica trei factori : a) Programul instinctual - conexiuni neuronale preforme care mediaza transmiterea de la anumiti receptori la anumite organe efectorii ; b) Stare functionala adecvata, care sa permita prin afectiunea de facilitare (permeabilizarea arcului reflex) excitantului specific sa genereze efectul de realizare a programului instinctual ; c) Sistemul specific, extern sau intern ce declanseaza programul instinctual. Declansarea programului instinctual se face pe baza aferentelor sosite de la receptori ce furnizeaza urmatoarele categorii de informatii : - informatia sensibilizatoare a programului prin coborarea pragului de excitabilitate a centrului ce incita la trebuinta ; - semnele evocatoare a starii apetitive ce declanseaza programul instinctual; - informatii care inactiveaza programul pe baza impulsului de 2satuaratie” sau prin perturbare De exemplu, la baza comportamentului alimentar sta comportamentul instinctual de foame ce se manifesta in cursul cresterii excitabilitatii centrilor foamei. Se instaureaza starea de dominanta alimentara c se refecta subiectiv sub forma senzatiei de foame, insotita de o stare afectiv particulara – cautarea constienta a hranei. Dupa cautarea, obtinerea si ingerarea hranei, creste excitabilitatea centrilor satietatii care devine dominanta si inhiba centrii foamei. Dispare senzatia de foame si apare starea de satietate. La om comportamentul instinctual este puternic dominat de procesul de invatare si de factorii psiho-sociali. Comportamentul instinctual este puternic dominat de structuri nervoase localizate in hipotalamus si sistemul limbic subcortical si paleocortical. Asupra acestora actioneaza neocortexul prin mecanisme facilitatoare sau frenatoare, actiune dependenta de informatiile senzitivo-senzationale din mediul inconjurator, de conditiile functionale ale organismului si de starea psihica a lui. In dezvoltarea strategiilor de comportament dependent de experienta dobandita prin invatare, un rol deosebit ii revine cortexului prefrontal. De aceasta depinde optimizarea comportamentului, schimbarea repida sau perseverenta unui anumit tip de comportament, chiar daca nu este adecvat unei anumite situatii. Leziunea prefrontala produce desinhiitia comportamentelor instinctive.
Comportamentul voluntar reprezinta o activitate motorie cu un obiect si un scop bine determinat, rezultat al procesului de invatare, in special prin conditionare. Realizarea lor se reflecta in constienta, ca fapte de vointa care anticipeaza mintal si declanseaza actiuni indreptate constient pentru realizarea scopului. Comportamentul voluntar se manifesta prin praxii, cat si prin limbajul articulat. Praxiile sunt ansambluri de miscari concomitante si succesive care duc la realizarea unui scop. Limbajul articulat, forma specifica omului, care o componenta vorbita si una scrisa. Un act motor voluntar este compus dintr-o serie de miscari elementare coordonate, intr-o succesiune strict determinata, expresia unei ideatii. Acesta inseamna ca in urma perceptiei unei anumite sitatii, pe un fond motivational, este generata ideea a ceea ce trebuie facut cat si modelul de executie. Modelul imaginar al executiei se realizeaza pe baza confruntarii cu experienta inmagazinata in memorie. Imaginea modelului de executie se transpusa apoi intr-un plan motor al miscarilor. Executia este coordonata de scoarta motorie iar rezultatul este analizat si confruntat cu intentia originala. Spre deosebire de comportamentul instinctiv, comportamentul voluntar un este innascut, ci dobandit prin invatare motorie, in special prin conditionare operanta (incercare – eroare). In urma exersarii, miscarile voluntare se insiruie intr-o ordine adecvata prin formarea unor circuite neuronale numite engrame kinetice. Actiunile consolidate prin exercitiu devin deprinderi – componente automatizate ale comportamentului voluntar (mersul, vorbirea, scrisul etc.). Automatizarea actiunii permite deplasarea atentiei de la detaliile actiunii la ansamblul ei, precum si realizarea ei intr-un termen mai scurt si cu mai putin efort.
Comportamentul psiho-social este specific omului si este tradus printr-o conduita dependenta de mediul social. Formarea comportamentului social-uman are ca suport structural nu este suficient, ci implica un program comportamental invatat si engramat in conditiile activitatii sociale. Scoarta cerebrala umana imprima comportamentului adaptiv aspecte specifice ce se pot rezuma in notiunea de activitate. Se intelege prin activitate comportamentul reprezentat de totalitatea manifestarilor de conduita motorie si mentala prin care omul actioneaza asupra mediului si asupra lui insisi. Domeniile activitatii tin de motivatie si cunoastere, influentate de personalitatea psihica si afectivitatea individului. Gandirea si limbajul si in acelasi timp, gratie gandirii si limbajului, se optimizeaza activitatea umana. In procesul activitatii umane, ca reflectare a relatiei dintre subiect si obiectul sau situatia creata, se genereaza procese afective caracterizate prin modificari functionale, prin conduite particulare insotite de expresii emotionale si printr-o traire subiectiva. Procesele afective la randul lor, prin manifestari psihice de tipul placere, bucurie, entuziasm sau contrariul lor, se repercuteaza asupra activitatii umane si a rezultatelor acesteia.
Un comentariu:
NEUROPSIHOLOGIA COMPORTAMENTULUI
Comportamentul este ansamblul actiunilor si relatiilor unui individ in procesul de adaptare la mediul natural si social, cat si la nevoile proprii.
Comportamentul se ajusteaza continuu printr-un proces de sinteza, dependent de caracterul stimulilor, starea individului, experienta, interesele si conceptiile lui.
Rol hotarator “energizant” in comportament revine motivatiei, un factor intern care, alaturi de aptitudini, insusiri de caracter etc., contribuie la determinarea manifestarilor de conduita.
In procesul activitatii umane, ca reflectare a relatiilor dintre indivizi, dintre subiect si obiectul sau situatia creata, se genereaza procese afective caracteristizate prin modificari functionale, prin conduite particulare insotite de expresii emotionale si printr-o traire subiectiva.
In acest sens comportamentul este o intricare a expresiei motivationale, cat si afectivo-emotionale a individului.
Comportamentul motivational
Prin motivatie intelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute sau dobandite, constiente sau neconstiente, simple trebuinte fiziologice sau idelauri abstracte.
Motivatia este un proces complex care implica cel putin trei aspecte: nevoia, impulsul si tinta.
Nevoia sau trebuinta este sursa primara a actiunii – expresia unui dezechilibru in functionarea organismului.
Impulsul (drive) este o stare de activare care duce la un model de comportament invatat in vederea satisfacerii unei nevoi.
Tinta – scopul comportamentului motivat, care, odata stins, determina “satietate” cu reducerea impulsului.
Comportamentul motivational reprezinta ansamblul actiunilor si relatiilor unui individ care se adapteaza la mediu si la nevoile proprii sub imperativul mobilurilor interne ale conduitei.
Comportamentul motivational are valoare adaptiva pentru supravietuirea individului (si a speciei) prin contributia lui esentiala la mentinerea homeostaziei. Devieri ale homeostaziei pt fi corectate prin comportament motivational autoreglator prin cooperare cu mecanismele fiziologice.
(Homeostazia este proprietatea organismului de a mentine starile de echilibru ale ansamblului pe baza proceselor fiziologice coordonate. Intr-un sens mai restrans, prin homeostazie se intelege mentinerea unor conditii constante ale mediului intern).
Comportamentul motivational evolueaza in trei faze: trezirea impulsului, realizarea si satietatea.
Se deosebesc urmatoarele categorii de comportamente: instinctive, voluntare si psihosocial umane.
Comportamentul instinctiv – instinctual, are la baza lanturi innascute de reflexe, energizante de factori ai mediului intern. Este deci un comportament innascut, caracteristic tuturor indivizilor unei specii, uniform si stereotip.
–rincipalele comportamente instinctive sunt: comportamentul de orientare-investigare-cercetare (nespecificata) fata de stimuli noi, comportamentul alimentar, comportamentul de aparare si comportamentul de reproducere (cu componenta sexuala, gestationala si parentala).
Fiecare instinct contine un element de apetit, unul de aversiune sau ambele.
Apetitul instinctiv este o stare de neliniste ce se manifesta printr-un comportament explorator in vederea gasirii stimulului apetisant. Gasirea stimulului apetisant induce o reactie consumatorie dupa care comportamentul apetitiv inceteaza.
Aversiunea este generata de un stimul perturbator.
Realizarea comportamentului instinctiv implica trei factori :
a) Programul instinctual - conexiuni neuronale preforme care mediaza transmiterea de la anumiti receptori la anumite organe efectorii ;
b) Stare functionala adecvata, care sa permita prin afectiunea de facilitare (permeabilizarea arcului reflex) excitantului specific sa genereze efectul de realizare a programului instinctual ;
c) Sistemul specific, extern sau intern ce declanseaza programul instinctual.
Declansarea programului instinctual se face pe baza aferentelor sosite de la receptori ce furnizeaza urmatoarele categorii de informatii :
- informatia sensibilizatoare a programului prin coborarea pragului de excitabilitate a centrului ce incita la trebuinta ;
- semnele evocatoare a starii apetitive ce declanseaza programul instinctual;
- informatii care inactiveaza programul pe baza impulsului de 2satuaratie” sau prin perturbare
De exemplu, la baza comportamentului alimentar sta comportamentul instinctual de foame ce se manifesta in cursul cresterii excitabilitatii centrilor foamei. Se instaureaza starea de dominanta alimentara c se refecta subiectiv sub forma senzatiei de foame, insotita de o stare afectiv particulara – cautarea constienta a hranei. Dupa cautarea, obtinerea si ingerarea hranei, creste excitabilitatea centrilor satietatii care devine dominanta si inhiba centrii foamei. Dispare senzatia de foame si apare starea de satietate.
La om comportamentul instinctual este puternic dominat de procesul de invatare si de factorii psiho-sociali.
Comportamentul instinctual este puternic dominat de structuri nervoase localizate in hipotalamus si sistemul limbic subcortical si paleocortical. Asupra acestora actioneaza neocortexul prin mecanisme facilitatoare sau frenatoare, actiune dependenta de informatiile senzitivo-senzationale din mediul inconjurator, de conditiile functionale ale organismului si de starea psihica a lui.
In dezvoltarea strategiilor de comportament dependent de experienta dobandita prin invatare, un rol deosebit ii revine cortexului prefrontal. De aceasta depinde optimizarea comportamentului, schimbarea repida sau perseverenta unui anumit tip de comportament, chiar daca nu este adecvat unei anumite situatii. Leziunea prefrontala produce desinhiitia comportamentelor instinctive.
Comportamentul voluntar reprezinta o activitate motorie cu un obiect si un scop bine determinat, rezultat al procesului de invatare, in special prin conditionare. Realizarea lor se reflecta in constienta, ca fapte de vointa care anticipeaza mintal si declanseaza actiuni indreptate constient pentru realizarea scopului.
Comportamentul voluntar se manifesta prin praxii, cat si prin limbajul articulat.
Praxiile sunt ansambluri de miscari concomitante si succesive care duc la realizarea unui scop.
Limbajul articulat, forma specifica omului, care o componenta vorbita si una scrisa.
Un act motor voluntar este compus dintr-o serie de miscari elementare coordonate, intr-o succesiune strict determinata, expresia unei ideatii. Acesta inseamna ca in urma perceptiei unei anumite sitatii, pe un fond motivational, este generata ideea a ceea ce trebuie facut cat si modelul de executie. Modelul imaginar al executiei se realizeaza pe baza confruntarii cu experienta inmagazinata in memorie. Imaginea modelului de executie se transpusa apoi intr-un plan motor al miscarilor. Executia este coordonata de scoarta motorie iar rezultatul este analizat si confruntat cu intentia originala.
Spre deosebire de comportamentul instinctiv, comportamentul voluntar un este innascut, ci dobandit prin invatare motorie, in special prin conditionare operanta (incercare – eroare). In urma exersarii, miscarile voluntare se insiruie intr-o ordine adecvata prin formarea unor circuite neuronale numite engrame kinetice. Actiunile consolidate prin exercitiu devin deprinderi – componente automatizate ale comportamentului voluntar (mersul, vorbirea, scrisul etc.). Automatizarea actiunii permite deplasarea atentiei de la detaliile actiunii la ansamblul ei, precum si realizarea ei intr-un termen mai scurt si cu mai putin efort.
Comportamentul psiho-social este specific omului si este tradus printr-o conduita dependenta de mediul social. Formarea comportamentului social-uman are ca suport structural nu este suficient, ci implica un program comportamental invatat si engramat in conditiile activitatii sociale. Scoarta cerebrala umana imprima comportamentului adaptiv aspecte specifice ce se pot rezuma in notiunea de activitate.
Se intelege prin activitate comportamentul reprezentat de totalitatea manifestarilor de conduita motorie si mentala prin care omul actioneaza asupra mediului si asupra lui insisi. Domeniile activitatii tin de motivatie si cunoastere, influentate de personalitatea psihica si afectivitatea individului. Gandirea si limbajul si in acelasi timp, gratie gandirii si limbajului, se optimizeaza activitatea umana.
In procesul activitatii umane, ca reflectare a relatiei dintre subiect si obiectul sau situatia creata, se genereaza procese afective caracterizate prin modificari functionale, prin conduite particulare insotite de expresii emotionale si printr-o traire subiectiva. Procesele afective la randul lor, prin manifestari psihice de tipul placere, bucurie, entuziasm sau contrariul lor, se repercuteaza asupra activitatii umane si a rezultatelor acesteia.
Trimiteți un comentariu