4. GESTALTISMUL, NEOGESTALTISMUL SI STRUCTURALISMUL
Intre 1910 – 1912 apare, ca reactie la asocianism o noua si prolifica directie de investigatie psihologica: gestaltismul sau psihologia formei/structurii. Gestaltismul afirma prioritatea intregului asupra partilor operand globalist – introduce conceptele de camp si organisare. Teoreticienii sai mai de seama sunt: - Max Wertheimer (1880 – 1976), - Kurt Koffka (1886 – 1941) - Kurt Lewin (1980 – 1947) care se constituie in asa numita scoala de la Berlin. Idea gestaltismului ii apartine lui M. Wertheimer in timpul unei calatorii cu trenul; el se intereseaza de perceptia vizuala a miscarii. La coborare cumpara un stroboscop pentru copii (aparat ce permite examinarea miscarilor periodice ale unui corp; efectul stroboscopic este folosit in discoteci si chiar cinematografia creaza iluzia miscarii cu o frecventa de 24 de cadre pe secunda) si incepe sa experimenteze cu el. Gestaltteoria sau teoria formei pune in evidenta elementele configuratiei acordand prioritate totalitatii in domeniul perceptiei. Gestalt (germ.) inseamna configuratie, strctura, forma. Gestalt este o organizare a campului. Elemente ale teoriei gestaltiste: - toate fenomenele psihice sunt organizate in structuri/configuratii integrale; ele sunt realitatile primare ireductibile la partile subordonate intregului; - cateva teze fundamentale: 1. Conceptul de forma – gestalt: orice experienta pe care o facem are o forma, sunt percepute “intreguri” organizate, dar delimitate in unitati individuale ce se detaseaza de un fond si care impreuna formeaza o structura; 2. Senzatia si perceptia – perceptia este o suma de senzatii (o melodie e perceputa integralist, chiar daca lipsesc unele note – ea nu este o suma de sunete/note, ci o totalitate perceputa ca atare, avem aici contrariul de nonsumative – intregul e mai mult decat suma partilor; daca melodia este cantata la alte instrumente, pastrand insa aceeasi structura, o putem recunoaste; 3. Conceptul de camp, izomorfismul; aveam trei campuri: - campul fizic: pozitie, marime si raport al obiectelor; - camp cerebral: proiectia corticala a stimulilor - camp perceptiv: senzatiile inregistrate de organele de simt; Izomorfismul este asemanarea dintre obiectul fizic si cel perceput de minte, dar nu cu proiectia retiniana, caci: “Psihologia trebuie sa se intereseze de realitatea fenomenala, de modul direct in care obiectele apar subiectului. Planul fenomenal constituie un nivel de realitate deosebit de cel fizic.” (Enciclopedie de filosofie si stiinte umaniste, DeAgostini, 2004, p. 878) Planul fenomenal este cum percepem noi lumea din jur si nicidecum lumea insasi! (toate iluziile optice, auditice, etc) Iar planul fenomenal este deja organizat intr-o structura/forma (Gestalt). Experienta mentala se vede astfel configurata, ea e o experienta a totalitatii unde senificatia elementelor e data de vecinatatea si cuprinderea lor in asnamblul in care se afla. (Ex: cercul desenat cu puncte sau linii intrerupte). Campul fenomenal se organizeaza dupa principii innascute.
Cel care a dezvoltat notiunea de camp psihologic a fost K.Lewin; inteles ca ansamblu de interdepedente fizice, bilogice, psihoce si sociale care determina comportamentul unui individ sau grup. Iar campul social duce la intelegerea semnificatiei si pozitiei persoanei in grup functie de interdependentele mebrilor si a raporturilor lor cu mediul – ecologia grupului. Elemente ale teoriei lui Lewin: - tensiunile si energiile psihice sunt organizate in sistem dinamic – “vectori” ce apar in camp si care depind de interactiuni ultiple si dinamice; - avem trei campuri: individual, grupal, social - actiunile comportamentale sunt schimbar de camp psihic; - psincipiul contemporaneitatii plaseaza actiunile si comportamentele in prezent (chiar daca trecutul poate influenta, hotararile luate de hic et nunc); - spatiul de viata e format din persoana si mediu – definite in interdependenta - in realizarea actiunilor poat aparea bariere: a. bariera interna (psihologica) intre subiect si posibilitatile lui; b. bariera externa (fizica, sociala, morala, politica, etc.) data de obligatii, indatoriri, norme sau presiuni - camp social (1947) – ansamblul grupurilor, subgrupurilor, membrilor, precum si barierele, canalele de comunicare; - campul social are o structura (cu o pozitie relativa a entitatilor) si o ecologie - se invecineaza si interactioneaza cu mediul fizic; - campul social defineste percepere si reprezentarea persoanleor, a produselor culturale (relatiile interpersonale, conceptii, dogme, etc.)
Lewin a mai elaborat si o teorie a conflitelor in care pot fi distinse trei cazuri: 1. Conflictul apatenta-apetenta: doua chemari pozitive de aproximativ aceeasi forta; de exemplu: “alegerea intre doua meniuri la fel de scumpe, care-i plac in egala masura” (H.E. Luck, op. Cit., p. 105) 2. Conflictul aversiune-aversiune: decizia trebuie luata intre doua lucruri neplacute – de obicei cautam raul cel mai mic; 3. Conflictul apetenta-aversiune; actiunea celor doi vectori vine din aceeasi parte asupra persoanei, de exemplu, copilul care vrea sa mangaie un caine de care ii este frica. In conflictele foarte puternice, persoana iesi din camp eludand alegerea. Situatiile conflituale sunt, dupa Lewin. Determinate de persiunile mediului, asa cum este el perceput de individ.
Legile organizarii perceptive – M. Wertheimer
Principiile de baza ale Gestalt-ului sunt: emergenta, reificarea, multistabilitatea si invariatia. Legea pregnantei (fundamentala) – a celei mai bune forme sau a configuratiei celei mai simple; criteriile pregnatei sunt: regularitatea, simetria, simplitatea, inclusivitatea, continuitatea si unificarea din legea pregnantei decurg celelalte legi:
1) Legile intrinseci – se refera la modul de organizare a stimulilor a) legea unificarii: puteminegra mai usor elemente asemanatoare b) lega inclusivitatii: comportamentele formeaza un tot unitar, elementele pot fi neglijate c) legea continuitatii: se percep mai bine formele cu contur continuu; d) legea proximitatii: daca intr-un sir de figuri (Ex: geometrie) apropiem doua cate doua avem o spargere a sirului, iar unitatea trece asupra grupelor; e) legea similitudinii: in cazul unui sir de figuri cu aceleasi inetavle intre ele, daca intervin diferentele de luminozitate, elementele se regrupeaza si apar alte structuri; 2) Legile extrinseci – se refera la contextul/fondul pe care apar “figurile”: a) legea montajului: cand pregnanta figurii e scazuta, Gestalt-ul – standardul perceptual – se impune; (putem avea, o stare de expectatie ce produce o sensibilitate deosebita, de aici influenta modeleleor si normelor asupra perceptiei sociale de exemplu) b) legea lui G. Murphy; perceptiile sunt influentate de starile emotionale si experintele proprii; perceptia e un coompromis intre experienta trecuta si cea actuala. Gestaltistii sustin ca perceptia configuratiei apare mai repede decat cea a partilor componente. Aceste legi, desi caracterul lor universal ramane indoielnic, au fost demonstrate stiintific. In 1950 legile au fost interpretate informational, ceea ce a dus la confirmarea lor, cu amendamentul redundantei: structurile sunt cu atat mai discriminante cu cat se repeta mai des si exista un optim al redundantei. In ce priveste invatarea avem un moment central – Einsicht – intuitia sau acel “aha!” ca iluminare instantanee.
Neogestaltimsul si terapia gestaltista
Pleaca de la premisa ca rezolvarea problemelor este de fapt o restructurare – situatia problematica apare ca avand o lacuna acoperita si deci invizibila, prin inlaturarea acesteia se completeaza structura. Situatia problematica (nerezolvata) e o situatie deschisa ce creeaza tensiuni. Restructurarea sau redirectionarea gandirii (pentru rezolvarea problemei) are in vederea experienta cu functiile ei pozitive – ce sunt un sprijin in rezolvare – si functiile negative ce se manifesta ca rezistente ce trebuie depasite. De multe ori e nevoie de iesirea din cadrul fixat, de pilda “experienta celor noua puncte” (apud, P.Watzalawick, Changements, 1975, p. 43-46)
Allport pune sub semnul intrebarii notiuea de eu pe care o vrea inlocuita cu proprium care are simt corporal, autoapreciere, self –identitate, gandire rationala, imaginea de sine, tendinte proprii. Sisitmul personalitatii – produs complex al dotarii biologice (genetice), modelarii culturale, stilului cognitiv si cautarilor spirituale. La intrebarea: “ce este omul?” din orice teorie a persoanlitatii nu se poate raspunde reductiv, ci avand in vedere devenirea umana. In viziunea neogestaltista selful nu exista! Pentru ca: “...selful este fenomen aflat in curs de desfasurare la frontiera contact dintre mine insumi si mediul mei imediat” (S. Ginger, Gestalt terapia, 2002, p. 56). Avem mai degraba “adaptarea la” si “confruntare cu” determinate de situatia aici/acum, adica o intreaga interactiune a campului individual cu cel grupal sau social. Omul in sine, aparent un intreg, are, dupa Ginger,cinci dimensiuni grupabile in pentagrama: 1. Fizica: corpul, senzorialitatea, motricitatea, sexualitatea fizica 2. Afectiva: inima, emotiile si sentimentele, relatiile de iubire, celalalt; 3. Rationala: “capul” (mintea) ideile, imaginatia; 4. Sociala: ceilalti, mediul socio-cultural 5. Spirituala: locul si sensul omului in ecosistemul global (apud Ginger, op, cit, p. 25-26)
Spre deosebire de psihanaliza (care accentua trecutul aducandu-l in prezent) Gestalt se intereseaza de totalitate: noi suntem “impinsi” de trecut dar si “atrasi” de viitor (de planurile, expectantele sau dorintele noastre). Fata de analiza freudiana, Gestaltul prefera sinteza, incercand sa inteleaga integritatea individului; nu atat continutul si “de ce-ul” cat forma si structura ei sau “cum-ul”. Deplasarea de accent se face dinspre profunzimi spre suprafata verticala diacronica psihanalitica se vede organizata in sincronicitatea gestaltista. Din subiectul german Gestalt avem verbul gestalten – a forma o structura cu sens sau semnificatie. De aici cautarea sensului inscrierii noastre in structurile individuale, grupale, sociale sau ecologic-globale. Gestalt terapia reabiliteaza individul incadrat in campul social, creativitatea, originalitatea si functionalitatea lui. Ceea ce intereseaza este dezvoltarea armonioasa si deplina a resurselor personale intr-un stil de viata creativ si interactiv. Terapia gestaltista se bazeaza pe metoda fenomenologica (E. Husserl) de explorare a constientei. Se pot distinge trei etape: 1) Regula epoche – se pun intre paranteze propriile expectante, inferente, prejudecati, interpretari, etc. 2) Regula descrierii – ne ocupam numai cu descrierea celor percepute si nu cu explicarea sau judecata lor 3) Regula orizontalizarii – fiecare item descris se trateaza in mod egal cu toti ceilalti. Rezulta de aici o echivalare lipsita de ierarhizari, o nivelare a importantei datelor experienteiconcrete, categorizarile se fac in functie de ceea ce percepem. Terapeutul gestaltist observa sincronic comportamentul, gesturile, mimica, tonul, etc. (judecatile sau inferentele lui sunt puse in paranteze). Un alt principiu terapeutic este crearea unui “spatiu dialogic” in care clientul sa se exprime – incluziunea ; terapeutul se supune experientei reciproce fara sa incerce sa o controleze, el se implica cu itreaga personalitate. Despre terapia Gestalt se poate spune ca: “....se apropie deci de notiunea de dezvoltare personala de realizare deplina a potentialului uman care difera in mod explicit de abordarile normalizatoare, centrate pe sanatate si adaptare sociala” (S. Ginger, Gestalt Terapia, Arta contactului, 2002, p. 17). Poate fi subliniat faptul ca unele principii Gestalt (“aici/acum”, importanta contextului, a observatiei, etc) au fost preluate si folosite de terapia familiala sistematica.
Un comentariu:
4. GESTALTISMUL, NEOGESTALTISMUL SI STRUCTURALISMUL
Intre 1910 – 1912 apare, ca reactie la asocianism o noua si prolifica directie de investigatie psihologica: gestaltismul sau psihologia formei/structurii. Gestaltismul afirma prioritatea intregului asupra partilor operand globalist – introduce conceptele de camp si organisare.
Teoreticienii sai mai de seama sunt:
- Max Wertheimer (1880 – 1976),
- Kurt Koffka (1886 – 1941)
- Kurt Lewin (1980 – 1947) care se constituie in asa numita scoala de la Berlin.
Idea gestaltismului ii apartine lui M. Wertheimer in timpul unei calatorii cu trenul; el se intereseaza de perceptia vizuala a miscarii. La coborare cumpara un stroboscop pentru copii (aparat ce permite examinarea miscarilor periodice ale unui corp; efectul stroboscopic este folosit in discoteci si chiar cinematografia creaza iluzia miscarii cu o frecventa de 24 de cadre pe secunda) si incepe sa experimenteze cu el.
Gestaltteoria sau teoria formei pune in evidenta elementele configuratiei acordand prioritate totalitatii in domeniul perceptiei.
Gestalt (germ.) inseamna configuratie, strctura, forma. Gestalt este o organizare a campului.
Elemente ale teoriei gestaltiste:
- toate fenomenele psihice sunt organizate in structuri/configuratii integrale; ele sunt realitatile primare ireductibile la partile subordonate intregului;
- cateva teze fundamentale:
1. Conceptul de forma – gestalt: orice experienta pe care o facem are o forma, sunt percepute “intreguri” organizate, dar delimitate in unitati individuale ce se detaseaza de un fond si care impreuna formeaza o structura;
2. Senzatia si perceptia – perceptia este o suma de senzatii (o melodie e perceputa integralist, chiar daca lipsesc unele note – ea nu este o suma de sunete/note, ci o totalitate perceputa ca atare, avem aici contrariul de nonsumative – intregul e mai mult decat suma partilor; daca melodia este cantata la alte instrumente, pastrand insa aceeasi structura, o putem recunoaste;
3. Conceptul de camp, izomorfismul; aveam trei campuri:
- campul fizic: pozitie, marime si raport al obiectelor;
- camp cerebral: proiectia corticala a stimulilor
- camp perceptiv: senzatiile inregistrate de organele de simt;
Izomorfismul este asemanarea dintre obiectul fizic si cel perceput de minte, dar nu cu proiectia retiniana, caci: “Psihologia trebuie sa se intereseze de realitatea fenomenala, de modul direct in care obiectele apar subiectului. Planul fenomenal constituie un nivel de realitate deosebit de cel fizic.” (Enciclopedie de filosofie si stiinte umaniste, DeAgostini, 2004, p. 878) Planul fenomenal este cum percepem noi lumea din jur si nicidecum lumea insasi! (toate iluziile optice, auditice, etc) Iar planul fenomenal este deja organizat intr-o structura/forma (Gestalt). Experienta mentala se vede astfel configurata, ea e o experienta a totalitatii unde senificatia elementelor e data de vecinatatea si cuprinderea lor in asnamblul in care se afla. (Ex: cercul desenat cu puncte sau linii intrerupte). Campul fenomenal se organizeaza dupa principii innascute.
Cel care a dezvoltat notiunea de camp psihologic a fost K.Lewin; inteles ca ansamblu de interdepedente fizice, bilogice, psihoce si sociale care determina comportamentul unui individ sau grup. Iar campul social duce la intelegerea semnificatiei si pozitiei persoanei in grup functie de interdependentele mebrilor si a raporturilor lor cu mediul – ecologia grupului. Elemente ale teoriei lui Lewin:
- tensiunile si energiile psihice sunt organizate in sistem dinamic – “vectori” ce apar in camp si care depind de interactiuni ultiple si dinamice;
- avem trei campuri: individual, grupal, social
- actiunile comportamentale sunt schimbar de camp psihic;
- psincipiul contemporaneitatii plaseaza actiunile si comportamentele in prezent (chiar daca trecutul poate influenta, hotararile luate de hic et nunc);
- spatiul de viata e format din persoana si mediu – definite in interdependenta
- in realizarea actiunilor poat aparea bariere:
a. bariera interna (psihologica) intre subiect si posibilitatile lui;
b. bariera externa (fizica, sociala, morala, politica, etc.) data de obligatii, indatoriri, norme sau presiuni
- camp social (1947) – ansamblul grupurilor, subgrupurilor, membrilor, precum si barierele, canalele de comunicare;
- campul social are o structura (cu o pozitie relativa a entitatilor) si o ecologie - se invecineaza si interactioneaza cu mediul fizic;
- campul social defineste percepere si reprezentarea persoanleor, a produselor culturale (relatiile interpersonale, conceptii, dogme, etc.)
Lewin a mai elaborat si o teorie a conflitelor in care pot fi distinse trei cazuri:
1. Conflictul apatenta-apetenta: doua chemari pozitive de aproximativ aceeasi forta; de exemplu: “alegerea intre doua meniuri la fel de scumpe, care-i plac in egala masura” (H.E. Luck, op. Cit., p. 105)
2. Conflictul aversiune-aversiune: decizia trebuie luata intre doua lucruri neplacute – de obicei cautam raul cel mai mic;
3. Conflictul apetenta-aversiune; actiunea celor doi vectori vine din aceeasi parte asupra persoanei, de exemplu, copilul care vrea sa mangaie un caine de care ii este frica.
In conflictele foarte puternice, persoana iesi din camp eludand alegerea. Situatiile conflituale sunt, dupa Lewin. Determinate de persiunile mediului, asa cum este el perceput de individ.
Legile organizarii perceptive – M. Wertheimer
Principiile de baza ale Gestalt-ului sunt: emergenta, reificarea, multistabilitatea si invariatia.
Legea pregnantei (fundamentala) – a celei mai bune forme sau a configuratiei celei mai simple; criteriile pregnatei sunt: regularitatea, simetria, simplitatea, inclusivitatea, continuitatea si unificarea din legea pregnantei decurg celelalte legi:
1) Legile intrinseci – se refera la modul de organizare a stimulilor
a) legea unificarii: puteminegra mai usor elemente asemanatoare
b) lega inclusivitatii: comportamentele formeaza un tot unitar, elementele pot fi neglijate
c) legea continuitatii: se percep mai bine formele cu contur continuu;
d) legea proximitatii: daca intr-un sir de figuri (Ex: geometrie) apropiem doua cate doua avem o spargere a sirului, iar unitatea trece asupra grupelor;
e) legea similitudinii: in cazul unui sir de figuri cu aceleasi inetavle intre ele, daca intervin diferentele de luminozitate, elementele se regrupeaza si apar alte structuri;
2) Legile extrinseci – se refera la contextul/fondul pe care apar “figurile”:
a) legea montajului: cand pregnanta figurii e scazuta, Gestalt-ul – standardul perceptual – se impune; (putem avea, o stare de expectatie ce produce o sensibilitate deosebita, de aici influenta modeleleor si normelor asupra perceptiei sociale de exemplu)
b) legea lui G. Murphy; perceptiile sunt influentate de starile emotionale si experintele proprii; perceptia e un coompromis intre experienta trecuta si cea actuala.
Gestaltistii sustin ca perceptia configuratiei apare mai repede decat cea a partilor componente.
Aceste legi, desi caracterul lor universal ramane indoielnic, au fost demonstrate stiintific. In 1950 legile au fost interpretate informational, ceea ce a dus la confirmarea lor, cu amendamentul redundantei: structurile sunt cu atat mai discriminante cu cat se repeta mai des si exista un optim al redundantei. In ce priveste invatarea avem un moment central – Einsicht – intuitia sau acel “aha!” ca iluminare instantanee.
Neogestaltimsul si terapia gestaltista
Pleaca de la premisa ca rezolvarea problemelor este de fapt o restructurare – situatia problematica apare ca avand o lacuna acoperita si deci invizibila, prin inlaturarea acesteia se completeaza structura. Situatia problematica (nerezolvata) e o situatie deschisa ce creeaza tensiuni. Restructurarea sau redirectionarea gandirii (pentru rezolvarea problemei) are in vederea experienta cu functiile ei pozitive – ce sunt un sprijin in rezolvare – si functiile negative ce se manifesta ca rezistente ce trebuie depasite.
De multe ori e nevoie de iesirea din cadrul fixat, de pilda “experienta celor noua puncte” (apud, P.Watzalawick, Changements, 1975, p. 43-46)
Allport pune sub semnul intrebarii notiuea de eu pe care o vrea inlocuita cu proprium care are simt corporal, autoapreciere, self –identitate, gandire rationala, imaginea de sine, tendinte proprii.
Sisitmul personalitatii – produs complex al dotarii biologice (genetice), modelarii culturale, stilului cognitiv si cautarilor spirituale. La intrebarea: “ce este omul?” din orice teorie a persoanlitatii nu se poate raspunde reductiv, ci avand in vedere devenirea umana.
In viziunea neogestaltista selful nu exista! Pentru ca: “...selful este fenomen aflat in curs de desfasurare la frontiera contact dintre mine insumi si mediul mei imediat” (S. Ginger, Gestalt terapia, 2002, p. 56). Avem mai degraba “adaptarea la” si “confruntare cu” determinate de situatia aici/acum, adica o intreaga interactiune a campului individual cu cel grupal sau social. Omul in sine, aparent un intreg, are, dupa Ginger,cinci dimensiuni grupabile in pentagrama:
1. Fizica: corpul, senzorialitatea, motricitatea, sexualitatea fizica
2. Afectiva: inima, emotiile si sentimentele, relatiile de iubire, celalalt;
3. Rationala: “capul” (mintea) ideile, imaginatia;
4. Sociala: ceilalti, mediul socio-cultural
5. Spirituala: locul si sensul omului in ecosistemul global (apud Ginger, op, cit, p. 25-26)
Spre deosebire de psihanaliza (care accentua trecutul aducandu-l in prezent) Gestalt se intereseaza de totalitate: noi suntem “impinsi” de trecut dar si “atrasi” de viitor (de planurile, expectantele sau dorintele noastre). Fata de analiza freudiana, Gestaltul prefera sinteza, incercand sa inteleaga integritatea individului; nu atat continutul si “de ce-ul” cat forma si structura ei sau “cum-ul”. Deplasarea de accent se face dinspre profunzimi spre suprafata verticala diacronica psihanalitica se vede organizata in sincronicitatea gestaltista.
Din subiectul german Gestalt avem verbul gestalten – a forma o structura cu sens sau semnificatie. De aici cautarea sensului inscrierii noastre in structurile individuale, grupale, sociale sau ecologic-globale. Gestalt terapia reabiliteaza individul incadrat in campul social, creativitatea, originalitatea si functionalitatea lui. Ceea ce intereseaza este dezvoltarea armonioasa si deplina a resurselor personale intr-un stil de viata creativ si interactiv.
Terapia gestaltista se bazeaza pe metoda fenomenologica (E. Husserl) de explorare a constientei. Se pot distinge trei etape:
1) Regula epoche – se pun intre paranteze propriile expectante, inferente, prejudecati, interpretari, etc.
2) Regula descrierii – ne ocupam numai cu descrierea celor percepute si nu cu explicarea sau judecata lor
3) Regula orizontalizarii – fiecare item descris se trateaza in mod egal cu toti ceilalti.
Rezulta de aici o echivalare lipsita de ierarhizari, o nivelare a importantei datelor experienteiconcrete, categorizarile se fac in functie de ceea ce percepem. Terapeutul gestaltist observa sincronic comportamentul, gesturile, mimica, tonul, etc. (judecatile sau inferentele lui sunt puse in paranteze).
Un alt principiu terapeutic este crearea unui “spatiu dialogic” in care clientul sa se exprime – incluziunea ; terapeutul se supune experientei reciproce fara sa incerce sa o controleze, el se implica cu itreaga personalitate. Despre terapia Gestalt se poate spune ca: “....se apropie deci de notiunea de dezvoltare personala de realizare deplina a potentialului uman care difera in mod explicit de abordarile normalizatoare, centrate pe sanatate si adaptare sociala” (S. Ginger, Gestalt Terapia, Arta contactului, 2002, p. 17). Poate fi subliniat faptul ca unele principii Gestalt (“aici/acum”, importanta contextului, a observatiei, etc) au fost preluate si folosite de terapia familiala sistematica.
Trimiteți un comentariu