Somnul este o stare fiziologica perioadica, reversibila, caracterizata prin abolirea constiintei, inactivitate comportamentala (somatomotorie), diminuarea metabolismului si reactivitatii. Viata normala impune o alternanta adecvata a starii de veghe-somn, dependenta de varsta si conditiile individuale. Initial, in ontogeneza timpurie, ritmul veghe-somn este polifazic; treptat insa se adapteaza la necesitatile sociale – devenind un ritm circadian. Nou-nascutul doarme aproape tot timpul. Apoi durata somnului scade, mai ales pe seama somnului de zi. Incepand cu al doilea an si pana la varsta scolara se stabilizeaza perioada somnului nocturn, iar de la varsta de 13 ani, somnul de noapte ajunge la aproximativ 8 ore. La batrani durata somnului se reduce la 6 ore. Urmarind raportul veghe-somn in functie de varsta se constata ca daca la sugar pentru o ora de veghe se consemneaza 2 ore de somn, la adult o ora de veghe necesita o jumatate de ora de somn. Ciclul veghe-somn reprezinta pentru organismo unitate de masura pe baza careia isi masoara timpul propriu. Orologiul este endogen, present in toate sistemele, incepand cu celula, dar sincronizarea lor se realizeaza pe baza unui sistem reglator integrator in care un rol deosebit revine hipotalamusului si scoartei cerebrale. Pe acest fond endogen al orologiului biologic, au loc optimizari in cursul ontogenezei, in functie de conditiile concrete ale mediului fizic, familial si social. In cadrul acestui proces de optimizare se incadreaza si plasticitatea ciclului somn-veghe in functie de activitatea fizica si intelectuala, conditii de viata, variatii neperiodice ale proramului de lucru, etc. O influenta deosebita asupra ciclului somn-veghe au emotiile si durerea, legate de sistemul limbic, capabile de a modifica ritmul, durata si eficienta acestuia. Somnul rezulta ca urmare a unor fenomene complexe, in cadrul carora deosebim o componenta pasiva si una active. Componenta pasiva este rezultatul intreruperii starii de veghe din cauza procesului de “oboseala” progresiva a neuronilor solicitati continuu, ceea ce determina scaderea excitabilitatii lor si implicit scaderea afluxului sensorial al scoartei cerebrale cu dezactivarea acesteia. Componenta activa are la baza o serie de formatiuni nervoase responsabile de inducerea si intretinerea somnului. S-au descries doua tipuri coportamentale de somn: somnul lent si somnul paradoxal.
Somnul lent
Somnul lent sau somnul cu unde lente, dupa tipul undelor EEG corespunzator acestuia, constituie, in medie 78 – 82% din somnul comportamental la omul adult. Se mai numeste si somnul NREM (non-rapid eye movement), neinsotit de miscari rapide ale globilor oculari. In timpul somnului lent se produc o serie de modificari functionale: - respiratorii: scaderea frecventei respiratiilor si a ventilatiei pulmonare; - circulatorii: bradicardie, scaderea usoara a tensiunii arteriale (prin scaderea volumului sanguine si vasodilatatie), scaderea debitului cardiac, dar cu cresterea ursoara a debitului sanguine cerebral; - endocrine: reducerea secretiei hormonale, cu exceptia hormonului somatotrop care se secreta in cantitate mai mare; - metabolice: reducerea metabolismului energic (scade consumul de oxigen cu aproximativ 10% din valoarea bazala), hipotermie; - sanguine: scaderea volemiei, cresterea numarului de eozinofile, usoara crestere a presiunii partiale a CO2 ; - urinare: scaderea fluxului urinar - neuro-musculare: diminuarea tonusului vegetative simpatico si cresterea tonusului parasimpatico-vagal, reducerea tnuslui muschilor scheletici (facies imobil, relaxarea muschilor posturali – in primul rand a muschilor cefei, cat si ai muschilor masticatori), inchiderea pleoapelor, mioza, pozitia divergenta superioara a globilor oculari, hiporeflectivitate osteo-tendinoasa.
Electroenecefalografic somnului lent I s-au descries patru stadii. Premergator somnului exista o stare de tranzitie dintre veghe si somn caracterizata prin somnolenta si scurte perioade de abolire a starii vigile, iar electroenecefalografic se constata o rarire a frecventei ritmului alfa, cu cresterea amplitudinii si tendinta la sincronizare, cat si scurte perioade cu ritm alfa lent, hipovolant. Stadiul I – somn lent superficial: traseu EEG hipovoltat – plat cu unde de 5 – 6 Hz. Stimulii senzriali fac sa reaparapentru scurt timp ritmul alfa. Stadiul II – somn lent superficial, cu unde plate de 4 -5 Hz care cresc apoi descresc in aplitudine). Daca se face o stimulare Sonora se evoca o succesiune de unde numite “complexul K” (grupuri polifazice formate din una sau mai multe unde lente negative bifazice, care declanseaza dupa ele o serie de unde rapide de 11 – 13 Hz, indeosebi pe vertex). Stadiul III – somn lent profound, cu unde de 1 -3 Hz, pe care fond apar fusuri de “somn” si a complexelor K. Stadiul IV – somn lent profund, cu unde de 0,5 – 1 Hz, foarte ample, fara complexe K
Mecanismele responsabile de producerea somenului lent sunt dependente in mod special de formatiunea reticulate, care, prin sistemul reticulat ascendant activator (SRAA), genereaza si intretine tonusul cortical, asigurand gradarea controlului starii vigile si a constientei. Astefl ca “oboseala” simpatico a neuronilor sistemului reticulat ascendant activator diminua sau intrerup temporar aferentele tonigene corticale, generand astfel in mod pasiv deprimarea starii vigile. Pe langa acest mechanism pasiv, in producerea somnului lent sunt implicate si structuri cu functii hipnogene ale caror activare temporara induc in mod activ perioade de somn. Structurile hipnogene mai sunt denumite sincronizatoare, prin faptul ca induc pe EEG unde sincrone caracteristice somnului. Structuri hipnogene sincronizatoare: a. Formatiunea reticulara ponto-bulbara, actioneaza prin inhibarea SRAA si prin activarea structurilor sincronizante diencefalo-corticale b. Talamusul, intervine prin sistemul sincronizant talamo-cortical. c. Nucleul caudat, actioneaza prin intermediul talamuslui nespecific, fiind responsabil in acelasi timp si de diminuarea tonusului cortical. d. Structurile limbice si hipotalamusul anterior actioneaza prin regiunea preoptica ale carei eferente sunt destinate zonelor bulbare sincronizatoare e. Cortexul cerebral, atat paleo- cat si neocortexul, in interrelatiile cu talamusul, actioneaza asupra sistemelor reticulate de reglare a starilor de veghe si de somn
Scoarta cerebrala impreuna cu regiunea preoptica si hipotalamusul anterior si lateral intra in alcatuirea sistemului hipnogen descendent. Mecanismul hipnogen cortical face posibila realizarea de reflexe conditionate generatoare de somn. Somnul lent poate fi Indus si de stimuli senzitivo-senzoriali: stimuli intermitenti auditivi sau vizuali, stimuli de joasa frecventa ale unor zone cutanate sau musculare. De asemenea si unele aferente vegetative induc somn: stimularea presoreceptorilor gastrici (in cazul stomacului plin), stimularea presoreceptorilor sino-carotidieni (in caz de hipertensiune), si au ca mechanism antrenarea progresiva a structurilor sincronizante bulbare prin colateralele cailor sensitive. Exista un mechanism biochimic al somnului in care este implicat serotonina. Neuronii serotoninergici din rafeul trunchiului cerebral, in special prin proiectile lor limbice, sunt responsabili de declansarea si intreruperea somnului lent. Scaderea concentratiei cerebrale de serotonina induce insomnie.
Somnul paradoxal
Somnul paradoxal sau sonul ce unde rapide sau somnul REM (rapid eye movement) alterneaza cu perioadele de somn lent, corespunzand cu perioadele onirice (de vise). Alternanta perioadelor de somn lent cu cele de somn paradoxal este mai rapida la nou-nascuti decat la adult. De altfel la sugar faza paradoxala a somnului este predominanta, reprezentand 60-70% din durata totala a somnului, in timp ce la adulti scade la 22% iar la batrani la 13c- 18%. Episoadele de somn rapid apar la omul adult, in medie ceva mai scurte in prima parte a noptii si avand tendinta de a deveni mai lungi spre dimineata.
Aspectele comportamentale ale somnului paradoxal:
- atonie musculara si areflexie somatica - miscari rapide oculare, cu o frecventa de 60 – 70 pe minut, associate in salve - mioza, dar uneori dilatatie pupilara fazica - tresariri, miscari bruste somatice, secuse clonice ale trunchiului si membrelor - mari variatii tensionale si ale frecventei cardiace - respiratie neregulata, cu frecventa variabila si cu perioade de aplnee - erectie peniana
Electroenecefalografic, somnul paradoxal este caracterizat prin unde ceva mai rapide decat in somnul lent, de 2 – 6 Hz, cu voltaj redus si ocazional cu ritm alfa. Caracteristica este aparitia in salve a complexelor pontin-geniculat-occipitale, in special in regiunile frontale, cu extindere spre vertex, care precede miscari rapide oculare. Sunt grupaje de unde monofazice “in dinti de fierastrau”, cu frecventa de 2 – 3 Hz, de voltaj crescut. Structurile responsabile de producerea somnului paradoxal se gasesc in formatiunea reticulate pontina. Din aceasta cauza somnul paradoxal se mai numeste si somn rombencefalic. Prevalenta somnului paradoxal la mamifere situate pe o treapta filogenetica mai veche, cat si la om pe o treapta ontogenetica precoce (cu structuri nervoase nematurizate) face ca somnul paradoxal sa fie considerat archeosomn fata de somnul lent care este neosomn. Caile ascendente care asigura activitatea corticala in cursul somnului paradoxal au traseul formatiunea reticulate-hipotalamus-hipocamp (componenta a structurii trunchi cerebral – sistem limbic) Alte formatiuni nervoase antrenate in fenomenologia somnului paradoal sunt: Formatiunea reticulate descendenta inhibitoare, nuclei vestibulari. Mecanismele biochimice legate de somnul paradoxal sunt sterilizate de noradrenalina. Aceastra provine din neuronii noradrenergici ai punctii – locus ceruleus si subceruleus care se proiecteaza in hipotalamusul lateral, zona limbica a telenecefalului si in neocortex. Dependent de perioadele de somn paradoxal are loc si activitatea onirica (visele), cu o durata in medie de 100 de menute pe noapte, reprezentand 40% din durata somnului la copii, 20% la adulti si 10% la batrani. Visul reprezinta un process de codificare a memoriei de lunga durata (codarea si programarea informatiilor castigate in timpul starii de veghe) Se contureaza clar relatia somn paradoxal –vise-memorie, formarea chimioengramelor prin sinteza de ARN si de proteine noi. Acest aspect este subliniat de cresterea debitului sanguine cerebral cu 50% fata de valorile din somnul lent, cat si de incidenta relativ crescuta a somnului paradoxal in primii ani de viata, cand prcesele plasice ale memoriei sunt cele mai active. Incidenta viselor scade la persoanel cu tulbrari de memorie, iar afecatrea somnului paradoxal influenteaza negative memoria si procesul de invatare. In privinta semnificatiei somnului, aceasta nu reprezinta o perioada pasiva a ciclului nictemeral, ci o perioada de refacere a organismului in general si a sistemului nervos in special, cu o importanta componenta activa anabolica si organizatoare. Privarea moderata de somn, desi nu evidentiaza tulburari ale homeostazii generale si ale mediului intern, se manifesta printr-o reactivitatate adaptativa mai putin eficienta. In schimb, la persoanele private de somn un timp mai indelungat s-au evidentiat o serie de modificari comporatemntale manifestate prin diminuarea performantelor sau/si marirea cheltuielii de efort necesara executiei. Sunt afectate in special solicitarile de lunga durata. Adesea se consemneaza iritabilitate, anomalii de perceptie, iar in caz de prelungire a lipsei de somn – tendinte psihotice. In unele cazuri apar tulburari vegetative cu rasunet asupra ritmului cardiac, tensiuni arteriale, respiratiei. In ceea ce priveste rolul biologic al celor doua tipuri de somn, somnul lent reprezinta o veritabila perioada de odihna pentru organism, dar umai partial pentru creier. Somnul lent are un rol reparator, odihnitor, restaurator si fortifiant; joaca o importanta functie in cresterea si reinnoirea tesuturilor corporale in general si un deosebit rol in sinteza proteica. La nivelul encefalului somnul lent este expresia functionala a nevrogliei, esentiala pentru inducerea somnului paradoxal. La randul lui, somnul paradoxal este indispensabil pentru restaurarea ionica, metabolica si proteinica a neuronului, pentru stabilizarea memoriei de lunga si de scurta durata. Cele doua satri de somn detin un important rol, prin dinamica constelatiei monoaminelor cerebrale, in modularea comportamentului afectiv si motor. Referitor la depasirea timpului necesar de somn, aceasta reprezinta mai mult un fenomen de obisnuinta decat o necessitate. La adult reducerea nevoii d soomn, sub 8 ore, este posibila fara aparitia unor tulbiari in conditiile existentei unei motivatii puternice positive.
Un comentariu:
NERUOPSIHOLOGIA SOMNULUI
Somnul este o stare fiziologica perioadica, reversibila, caracterizata prin abolirea constiintei, inactivitate comportamentala (somatomotorie), diminuarea metabolismului si reactivitatii.
Viata normala impune o alternanta adecvata a starii de veghe-somn, dependenta de varsta si conditiile individuale. Initial, in ontogeneza timpurie, ritmul veghe-somn este polifazic; treptat insa se adapteaza la necesitatile sociale – devenind un ritm circadian. Nou-nascutul doarme aproape tot timpul. Apoi durata somnului scade, mai ales pe seama somnului de zi. Incepand cu al doilea an si pana la varsta scolara se stabilizeaza perioada somnului nocturn, iar de la varsta de 13 ani, somnul de noapte ajunge la aproximativ 8 ore. La batrani durata somnului se reduce la 6 ore. Urmarind raportul veghe-somn in functie de varsta se constata ca daca la sugar pentru o ora de veghe se consemneaza 2 ore de somn, la adult o ora de veghe necesita o jumatate de ora de somn.
Ciclul veghe-somn reprezinta pentru organismo unitate de masura pe baza careia isi masoara timpul propriu. Orologiul este endogen, present in toate sistemele, incepand cu celula, dar sincronizarea lor se realizeaza pe baza unui sistem reglator integrator in care un rol deosebit revine hipotalamusului si scoartei cerebrale.
Pe acest fond endogen al orologiului biologic, au loc optimizari in cursul ontogenezei, in functie de conditiile concrete ale mediului fizic, familial si social.
In cadrul acestui proces de optimizare se incadreaza si plasticitatea ciclului somn-veghe in functie de activitatea fizica si intelectuala, conditii de viata, variatii neperiodice ale proramului de lucru, etc.
O influenta deosebita asupra ciclului somn-veghe au emotiile si durerea, legate de sistemul limbic, capabile de a modifica ritmul, durata si eficienta acestuia.
Somnul rezulta ca urmare a unor fenomene complexe, in cadrul carora deosebim o componenta pasiva si una active.
Componenta pasiva este rezultatul intreruperii starii de veghe din cauza procesului de “oboseala” progresiva a neuronilor solicitati continuu, ceea ce determina scaderea excitabilitatii lor si implicit scaderea afluxului sensorial al scoartei cerebrale cu dezactivarea acesteia.
Componenta activa are la baza o serie de formatiuni nervoase responsabile de inducerea si intretinerea somnului.
S-au descries doua tipuri coportamentale de somn: somnul lent si somnul paradoxal.
Somnul lent
Somnul lent sau somnul cu unde lente, dupa tipul undelor EEG corespunzator acestuia, constituie, in medie 78 – 82% din somnul comportamental la omul adult. Se mai numeste si somnul NREM (non-rapid eye movement), neinsotit de miscari rapide ale globilor oculari.
In timpul somnului lent se produc o serie de modificari functionale:
- respiratorii: scaderea frecventei respiratiilor si a ventilatiei pulmonare;
- circulatorii: bradicardie, scaderea usoara a tensiunii arteriale (prin scaderea volumului sanguine si vasodilatatie), scaderea debitului cardiac, dar cu cresterea ursoara a debitului sanguine cerebral;
- endocrine: reducerea secretiei hormonale, cu exceptia hormonului somatotrop care se secreta in cantitate mai mare;
- metabolice: reducerea metabolismului energic (scade consumul de oxigen cu aproximativ 10% din valoarea bazala), hipotermie;
- sanguine: scaderea volemiei, cresterea numarului de eozinofile, usoara crestere a presiunii partiale a CO2 ;
- urinare: scaderea fluxului urinar
- neuro-musculare: diminuarea tonusului vegetative simpatico si cresterea tonusului parasimpatico-vagal, reducerea tnuslui muschilor scheletici (facies imobil, relaxarea muschilor posturali – in primul rand a muschilor cefei, cat si ai muschilor masticatori), inchiderea pleoapelor, mioza, pozitia divergenta superioara a globilor oculari, hiporeflectivitate osteo-tendinoasa.
Electroenecefalografic somnului lent I s-au descries patru stadii. Premergator somnului exista o stare de tranzitie dintre veghe si somn caracterizata prin somnolenta si scurte perioade de abolire a starii vigile, iar electroenecefalografic se constata o rarire a frecventei ritmului alfa, cu cresterea amplitudinii si tendinta la sincronizare, cat si scurte perioade cu ritm alfa lent, hipovolant.
Stadiul I – somn lent superficial: traseu EEG hipovoltat – plat cu unde de 5 – 6 Hz. Stimulii senzriali fac sa reaparapentru scurt timp ritmul alfa.
Stadiul II – somn lent superficial, cu unde plate de 4 -5 Hz care cresc apoi descresc in aplitudine). Daca se face o stimulare Sonora se evoca o succesiune de unde numite “complexul K” (grupuri polifazice formate din una sau mai multe unde lente negative bifazice, care declanseaza dupa ele o serie de unde rapide de 11 – 13 Hz, indeosebi pe vertex).
Stadiul III – somn lent profound, cu unde de 1 -3 Hz, pe care fond apar fusuri de “somn” si a complexelor K.
Stadiul IV – somn lent profund, cu unde de 0,5 – 1 Hz, foarte ample, fara complexe K
Mecanismele responsabile de producerea somenului lent sunt dependente in mod special de formatiunea reticulate, care, prin sistemul reticulat ascendant activator (SRAA), genereaza si intretine tonusul cortical, asigurand gradarea controlului starii vigile si a constientei. Astefl ca “oboseala” simpatico a neuronilor sistemului reticulat ascendant activator diminua sau intrerup temporar aferentele tonigene corticale, generand astfel in mod pasiv deprimarea starii vigile. Pe langa acest mechanism pasiv, in producerea somnului lent sunt implicate si structuri cu functii hipnogene ale caror activare temporara induc in mod activ perioade de somn. Structurile hipnogene mai sunt denumite sincronizatoare, prin faptul ca induc pe EEG unde sincrone caracteristice somnului.
Structuri hipnogene sincronizatoare:
a. Formatiunea reticulara ponto-bulbara, actioneaza prin inhibarea SRAA si prin activarea structurilor sincronizante diencefalo-corticale
b. Talamusul, intervine prin sistemul sincronizant talamo-cortical.
c. Nucleul caudat, actioneaza prin intermediul talamuslui nespecific, fiind responsabil in acelasi timp si de diminuarea tonusului cortical.
d. Structurile limbice si hipotalamusul anterior actioneaza prin regiunea preoptica ale carei eferente sunt destinate zonelor bulbare sincronizatoare
e. Cortexul cerebral, atat paleo- cat si neocortexul, in interrelatiile cu talamusul, actioneaza asupra sistemelor reticulate de reglare a starilor de veghe si de somn
Scoarta cerebrala impreuna cu regiunea preoptica si hipotalamusul anterior si lateral intra in alcatuirea sistemului hipnogen descendent. Mecanismul hipnogen cortical face posibila realizarea de reflexe conditionate generatoare de somn.
Somnul lent poate fi Indus si de stimuli senzitivo-senzoriali: stimuli intermitenti auditivi sau vizuali, stimuli de joasa frecventa ale unor zone cutanate sau musculare. De asemenea si unele aferente vegetative induc somn: stimularea presoreceptorilor gastrici (in cazul stomacului plin), stimularea presoreceptorilor sino-carotidieni (in caz de hipertensiune), si au ca mechanism antrenarea progresiva a structurilor sincronizante bulbare prin colateralele cailor sensitive.
Exista un mechanism biochimic al somnului in care este implicat serotonina. Neuronii serotoninergici din rafeul trunchiului cerebral, in special prin proiectile lor limbice, sunt responsabili de declansarea si intreruperea somnului lent. Scaderea concentratiei cerebrale de serotonina induce insomnie.
Somnul paradoxal
Somnul paradoxal sau sonul ce unde rapide sau somnul REM (rapid eye movement) alterneaza cu perioadele de somn lent, corespunzand cu perioadele onirice (de vise). Alternanta perioadelor de somn lent cu cele de somn paradoxal este mai rapida la nou-nascuti decat la adult. De altfel la sugar faza paradoxala a somnului este predominanta, reprezentand 60-70% din durata totala a somnului, in timp ce la adulti scade la 22% iar la batrani la 13c- 18%. Episoadele de somn rapid apar la omul adult, in medie ceva mai scurte in prima parte a noptii si avand tendinta de a deveni mai lungi spre dimineata.
Aspectele comportamentale ale somnului paradoxal:
- atonie musculara si areflexie somatica
- miscari rapide oculare, cu o frecventa de 60 – 70 pe minut, associate in salve
- mioza, dar uneori dilatatie pupilara fazica
- tresariri, miscari bruste somatice, secuse clonice ale trunchiului si membrelor
- mari variatii tensionale si ale frecventei cardiace
- respiratie neregulata, cu frecventa variabila si cu perioade de aplnee
- erectie peniana
Electroenecefalografic, somnul paradoxal este caracterizat prin unde ceva mai rapide decat in somnul lent, de 2 – 6 Hz, cu voltaj redus si ocazional cu ritm alfa. Caracteristica este aparitia in salve a complexelor pontin-geniculat-occipitale, in special in regiunile frontale, cu extindere spre vertex, care precede miscari rapide oculare. Sunt grupaje de unde monofazice “in dinti de fierastrau”, cu frecventa de 2 – 3 Hz, de voltaj crescut.
Structurile responsabile de producerea somnului paradoxal se gasesc in formatiunea reticulate pontina. Din aceasta cauza somnul paradoxal se mai numeste si somn rombencefalic.
Prevalenta somnului paradoxal la mamifere situate pe o treapta filogenetica mai veche, cat si la om pe o treapta ontogenetica precoce (cu structuri nervoase nematurizate) face ca somnul paradoxal sa fie considerat archeosomn fata de somnul lent care este neosomn. Caile ascendente care asigura activitatea corticala in cursul somnului paradoxal au traseul formatiunea reticulate-hipotalamus-hipocamp (componenta a structurii trunchi cerebral – sistem limbic)
Alte formatiuni nervoase antrenate in fenomenologia somnului paradoal sunt:
Formatiunea reticulate descendenta inhibitoare, nuclei vestibulari.
Mecanismele biochimice legate de somnul paradoxal sunt sterilizate de noradrenalina. Aceastra provine din neuronii noradrenergici ai punctii – locus ceruleus si subceruleus care se proiecteaza in hipotalamusul lateral, zona limbica a telenecefalului si in neocortex.
Dependent de perioadele de somn paradoxal are loc si activitatea onirica (visele), cu o durata in medie de 100 de menute pe noapte, reprezentand 40% din durata somnului la copii, 20% la adulti si 10% la batrani.
Visul reprezinta un process de codificare a memoriei de lunga durata (codarea si programarea informatiilor castigate in timpul starii de veghe) Se contureaza clar relatia somn paradoxal –vise-memorie, formarea chimioengramelor prin sinteza de ARN si de proteine noi. Acest aspect este subliniat de cresterea debitului sanguine cerebral cu 50% fata de valorile din somnul lent, cat si de incidenta relativ crescuta a somnului paradoxal in primii ani de viata, cand prcesele plasice ale memoriei sunt cele mai active.
Incidenta viselor scade la persoanel cu tulbrari de memorie, iar afecatrea somnului paradoxal influenteaza negative memoria si procesul de invatare.
In privinta semnificatiei somnului, aceasta nu reprezinta o perioada pasiva a ciclului nictemeral, ci o perioada de refacere a organismului in general si a sistemului nervos in special, cu o importanta componenta activa anabolica si organizatoare.
Privarea moderata de somn, desi nu evidentiaza tulburari ale homeostazii generale si ale mediului intern, se manifesta printr-o reactivitatate adaptativa mai putin eficienta. In schimb, la persoanele private de somn un timp mai indelungat s-au evidentiat o serie de modificari comporatemntale manifestate prin diminuarea performantelor sau/si marirea cheltuielii de efort necesara executiei. Sunt afectate in special solicitarile de lunga durata. Adesea se consemneaza iritabilitate, anomalii de perceptie, iar in caz de prelungire a lipsei de somn – tendinte psihotice. In unele cazuri apar tulburari vegetative cu rasunet asupra ritmului cardiac, tensiuni arteriale, respiratiei.
In ceea ce priveste rolul biologic al celor doua tipuri de somn, somnul lent reprezinta o veritabila perioada de odihna pentru organism, dar umai partial pentru creier. Somnul lent are un rol reparator, odihnitor, restaurator si fortifiant; joaca o importanta functie in cresterea si reinnoirea tesuturilor corporale in general si un deosebit rol in sinteza proteica.
La nivelul encefalului somnul lent este expresia functionala a nevrogliei, esentiala pentru inducerea somnului paradoxal.
La randul lui, somnul paradoxal este indispensabil pentru restaurarea ionica, metabolica si proteinica a neuronului, pentru stabilizarea memoriei de lunga si de scurta durata.
Cele doua satri de somn detin un important rol, prin dinamica constelatiei monoaminelor cerebrale, in modularea comportamentului afectiv si motor.
Referitor la depasirea timpului necesar de somn, aceasta reprezinta mai mult un fenomen de obisnuinta decat o necessitate. La adult reducerea nevoii d soomn, sub 8 ore, este posibila fara aparitia unor tulbiari in conditiile existentei unei motivatii puternice positive.
Trimiteți un comentariu